Coitorirea la cald este o tehnică de modificare a suprafeței utilizată pentru a aplica acoperiri metalice pe piesele de prelucrat prin scufundarea acestora într-o baie de metal topit. Acest proces este utilizat în mod obișnuit pentru a preveni coroziunea substraturilor sau pentru a îmbunătăți conductibilitatea și performanța la abraziune.

Procesul de cositorire la cald presupune mai multe etape:

Pregătirea suprafeței: Piesa de prelucrat este curățată temeinic pentru a îndepărta orice murdărie, grăsime sau straturi de oxid. Această etapă asigură o bună aderență a stratului de staniu la substrat.

Fluxare: Piesa de prelucrat curățată este apoi scufundată într-o baie de flux. Fluxul ajută la îndepărtarea oricăror oxizi rămași și favorizează umezirea staniului topit pe suprafața piesei de prelucrat.

Scufundare: După fluxare, piesa de prelucrat este scufundată într-o baie de staniu topit. Temperatura băii de staniu este de obicei menținută între 230°C și 300°C (446°F și 572°F). Piesa de prelucrat este ținută în baie pentru o anumită durată pentru a permite staniului să adere la suprafață.

Îndepărtarea excesului de cositor: Odată ce piesa de prelucrat este scoasă din baia de tablă, orice exces de cositor este îndepărtat prin ștergerea sau scuturarea piesei de prelucrat. Această etapă asigură o grosime uniformă și controlată a acoperirii cu tablă.

Răcire și solidificare: piesa de prelucrat este lăsată să se răcească, iar stratul de staniu se solidifică pentru a forma un strat protector pe suprafață.

Este important de reținut că cositorirea la cald este diferită de galvanizarea cu staniu. Coitorirea la cald implică imersarea piesei de prelucrat direct într-o baie de staniu topit, în timp ce galvanizarea cu staniu implică depunerea unui strat de staniu pe piesa de prelucrat folosind un proces electrochimic [3].